Senzorii pe care i-am instalat peste tot în România ne oferă date valoroase despre calitatea aerului. Și cel mai important, totul se întâmplă în timp real. Pe aplicația mobilă sau pe cerespir.ro vezi în timp real ce se întâmplă pe teren, peste tot în țară.

Dar datele senzorilor nu se rezumă numai la indicații punctuale, culese de senzorul cutare. Puterea informației stă în numărul senzorilor. Sigur, o să îți dai seama repede că dacă într-un oraș avem un număr mare de senzori, vei putea vedea o imagine a poluării, exact cum pe televizor vezi o imagine formată din puncte foarte mici. Vei vedea unde poluarea e mai accentuată dar în același timp vei putea să corelezi locația cu diverși agenți economici, depozite de gunoi și orice alte surse mai mult sau mai puțin cunoscute. Până și incendiile devin imediat vizibile prin emisiile abundente de particule fine pe care senzorii uRADMonitor le detectează cu o precizie foarte bună:

Și tu poți contribui la extinderea rețelei de senzori din orașul tău. Poți cumpăra un senzor făcut de noi sau dacă te pricepi un pic, poți să asamblezi unul chiar tu. În acest fel adaugi cu mândrie un nou punct pe hartă, care îți arată în timp real aerul pe care îl respiri acolo unde contează pentru tine.

Lucrurile nu se opresc aici

Dacă luăm mai multe puncte dintr-un oraș și comparăm datele, vedem lucruri noi. Iată doi senzori la nord de Timișoara, așa cum apar ei pe harta calității aerului. I-am marcat în culori ca să facem lucrurile mai simple:

Cel cu verde e un senzor “uRADMonitor SMOGGIE” în timp ce al doilea , marcat cu roșu e un “uRADMonitor A3” . Aparent indică același lucru, valorile instant fiind apropiate și corespunzătoare unui aer curat. Dacă în schimb, facem o comparație între istoricul măsurătorilor, vedem ceva foarte interesant:

Deși sunt la o distanță de 5km , separați de relief, clădiri , pădure și complet independenți din punct de vedere a măsurătorilor și a funcționarii, cei doi senzori merg aproape în tandem. Totuși, există niște nuanțe interesante: în prima parte a graficului, corespunzătoare zilei de 27 iulie, senzorul roșu, din nord, are tendințe urcatoare care se manifestă înaintea celui verde, care îl urmează după câteva minute. Asta ne spune două lucruri: de unde vine poluarea (clar vine dinspre cel roșu, care înregistrează poluarea spre cel verde , care o simte mai târziu). Al doilea lucru e legat de vânt, știm că vântul a suflat de la cel roșu spre cel verde și nu invers. Ziua următoare, lucrurile se inversează.

Cu o analiză mai atentă și un număr mai mare de senzori puși în calcul, am putea determina: viteza vântului, direcția vântului și cu suficienți senzori, exact de unde vine poluarea. Acesta e doar unul din multele exemple de lucruri noi pe care le putem face cu o astfel de tehnologie distribuită. Legislația românească cere monitorizarea mediilor zilnice, la fiecare 24 de ore, unde astfel de observații fine se pierd și nu mai pot fi analizate.

In iernile 2019-2020 și 2020-2021, binecunoscute pentru poluarea severă din București și din țară, observații asemănătoare s-au putut face la nivel de capitală, comparând senzori aflați în poziții diametral opuse ale orașului: